The poem of my heart

Inima

Închid ochii şi-mi imaginez,

Că nu sunt om, dar că sunt viu,

Că umblu, roşu, prin pustiu,

Şi m-am pierdut.

Cred că sunt sânge, nepătat,

Negru, dar colorat,

Cu speranţe, vis şi ură,

Pe masură.

Rostesc vorbe fără rost,

Dar de inimă-nţelese,

Că de ea sunt ele-alese,

Pentru cineva.

Eu nu ştiu ce ştie ea,

Dar ştiu că nu mă va trăda,

Că nu mă va lăsa la greu,

Că ea sunt eu.