
Inima
Închid ochii şi-mi imaginez,
Că nu sunt om, dar că sunt viu,
Că umblu, roşu, prin pustiu,
Şi m-am pierdut.
Cred că sunt sânge, nepătat,
Negru, dar colorat,
Cu speranţe, vis şi ură,
Pe masură.
Rostesc vorbe fără rost,
Dar de inimă-nţelese,
Că de ea sunt ele-alese,
Pentru cineva.
Eu nu ştiu ce ştie ea,
Dar ştiu că nu mă va trăda,
Că nu mă va lăsa la greu,
Că ea sunt eu.
Waw!!! Faina poezia
RăspundețiȘtergereToma
Superba...
RăspundețiȘtergere