Poezia de dimineata

Răsăritul, iarna

Stau şi privesc pe geam, de parcă,

Făceam şi eu parte din acel tablou minunat,

În care primele raze, de soare, dansau,

Strălucind, pe zăpada albă de pe copaci.

În ţurţurii acoperiţi de lumina palidă,

Dansa curcubeul, de o frumuseţe feerică,

Hora prieteniei într-un ritm iute,

Împreună cu razele soarelui.

Pe pământul alb, proaspăt nins,

Era un corb, cu penele negre pictate

Cu puţină nea, ce radia de strălucire,

Care, tocmai, coborâse din cerul mov.

Totul parcă a încremenit pentru câteva minute:

Nimeni nu mai trecea pe drumul din faţa mea,

Care deobicei era foarte populat.

Am mai rămas numai eu şi corbul, în strălucire.