luni, 19 aprilie 2010

O poezie noua dupa mult timp...



Secretul zeiţei corb



Acum stau şi privesc pe geam…
Cum teii aşteaptă o rază de soare,
O mângâiere blajină de vânt,
Şi un corb - simbol al negrului pământ.

Privesc atras ca de o zână
Ce-n negru se ascunde
Ca de priviri, să scape.
Dar nu-i aşa -

Ea stă in faţa mea, şi mă priveşte...
Aşa cum sunt, ca un Acteon
Al timpurilor noastre,
Ce zăreşte goală, o zeiţă .

Privirea sa ,neagra,
Ca o mie de cuvinte spiralate,
Mi s-aşterne-n minte
Ca o poveste, sau ca un... -

Curg lacrimi, şiroaie
Din ochi-mi jalnici, ce privesc
Zeiţa ce-şi ia zborul,
După ce-mi spusese tainicul ...

- Secret -

4 comentarii:

Va multumesc pentru vizita!!!